Că sistemul de sănătate din România este varză nu mai e un secret pentru nimeni. Plătim lunar asigurările de sănătate, aşa, de amorul artei, numai ca să-şi tragă ăia de pe la casele de sănătate calculatoare ultimul răcnet pe care le folosesc, cu mai mult sau mai puţin succes, la docomente word şi solitaire. Posibil să se mai construiască şi un excel din când în când, dar asta deja este de domeniul ştiinţifico-fantasticului.

În fine, din nenorocire, am de rezolvat o problemă de sănătate pe care am reuşit s-o ignor până acum, dat fiind faptul că în copilărie, atunci când am descoperit respectiva problemă, am trecut prin mâinile a vreo.... 12 doctori, niciunul nefiind în stare să pună un diagnostic. Sătul până în gât de reprezentanţii acestei bresle, am dat problemuţa uitării, până când m-a pus naiba să-mi stabilesc ca rezoluţie pe anul ăsta rezolvarea ei. Cred că am băut prea mult în noaptea de revelion sau aşa ceva.

Fidel rezoluţiei propuse, dar fără prea mult curaj, am purces la investigaţii prin prieteni... să-mi găsesc un medic mai de Doamne ajută. Unul recomandat de un amic e mai sigur decât "cine e de gardă" în momentul ăla.

Bun, am aflat, am făcut o primă vizită, norocul meu - eu şi dom' doctor am rezonat în mod pozitiv. Cu alte cuvinte, e simpatic şi nu pare a fi habarnamist.

Buuun. Mă trimite doctorul la analize. Logic. Mă uit pe net şi caut analizele cu pricina, fac o adunare la bani şi descopăr că analizele m-ar costa pe undeva pe la 600 RON. Să fim serioşi, nu dau atâţia bani nici să mă împuşte cineva. După ce că plătesc lună de lună...

Un amic îmi zice: băi acesta, mergi la medicul de familie că-ţi dă gratuite. True. O parte gratuite, o parte pe bani, că deh, unele sunt mai cu skepsis. În fine, am salvat totuşi vreo 350 RON, ceea ce nu e rău. Acum cu rezultatele în braţe, mă întorc la doctorul meu simpatic. Ce lucrează într-un spital, v-am zis? Sun să fac programare şi omul îmi spune: ca să nu trebuiasca să plătiţi, trebuie bilet de trimitere de la medicul de familie şi adeverinţă de salariat.

Drăguţ din partea lui că m-a anunţat. Cu biletul de trimitere mai e cum mai e. Dar adeverinţă? Medicul meu de familie are deja una. Dacă îmi dă trimitere, rezultă logic că are de la mine adeverinţă pe anul ăsta. Deci de ce mai trebuie una?

"Taci odată, hombre, ce atâta! Mai ia o adeverinţă de salariat, că nu-ţi cade rangul." îmi spun. Mă duc la resurse umane, iau adeverinţă, mă duc la medic de familie , iau trimitere, mă duc la spital. O seamă de investigaţii, o ridicare din sprâncene... mai trebuie o analiză. Unde o fac? Unde doriţi, nu e scumpă. Ok. Apoi veniţi cu rezultatul să vedem ce facem în continuare. Bine, zic. Dar să aduceţi din nou bilet de trimitere şi adeverinţă de salariat. Ceee?

Aşa trebuie, domnule. Pentru fiecare vizită la spital, trebuie în prealabil vizitat medicul de familie şi departamentul personal din firmă.

Mai auzeam pe unii vorbind de birocraţia din sănătate. Oare la ce s-or fi referit?

Ieri n-am fost să votez . Am fost la munte sa ma dau cu schiurile. Am ieşit în câştig. Dar totuşi, la întoarcere, am ascultat la radio în maşină rezultatele.

Geoană, unul dintre preferaţii mei (bleah), se umfla în pene, pentru că a obţinut aşa o victorie răsunătoare. Dar a mai spus ceva mister musculo, ceva ce trebuie să-i traduc eu, că el, sărăcuţul, fără subtitrare, n-a reuşit să priceapă. A spus ceva de genul: "poporul român a transmis clasei politice un mesaj cum că doreşte o schimbare".

Perfect fals, domnule Geoană. Să traduc eu, dacă n-aţi priceput. Datorită absenteismului de la alegerile de ieri, mesajul sună cam în halul următor: "Ne doare în cur de voi, mă! N-am venit la vot pentru că sunteţi toţi la fel, iar noi n-am avut pe cine să votăm". Cu puţin bun simţ, o să-ţi dai seama că rezultatul de ieri NU este voinţa poporului ăsta, pe care voi, politicienii, l-aţi aruncat în groapă şi v-aţi c... în capul lui atâţia ani, ci este rezultatul bătăliei dintre membrii diferitelor partide şi dintre rudele inculpaţilor în chestiune. Adică, mai exact, "din popor" au votat numai cei care au primit câte-o sarma de la dom' primar. Dacă pe acest rezultat te baţi matale cu pumnul în piept acum, să ai parte de tot ce îţi dorim noi, ăştia care nu ne-am mai deranjat să ne deplasăm spre urne. Că... "la ce bun?"

Nu că ceilalţi ar fi fost mai breji. Boc visează că românii au votat dreapta... (Ce-o mai fi şi asta?). Când de fapt: membrii PD-L+membrii PNL+rude candidaţi PD-L+rude candidaţi PNL > decât membri PSD+PC + rude candidaţi PSD+PC.

A, şi apropo, poate data viitoare nu va mai umflaţi în pene atât de repede după închiderea urnelor şi aşteptaţi rezultatul oficial. Nu de alta, dar rezultatele parţiale spun că s-ar putea să luaţi ŢEAPĂ!

Acum aşteptăm cu interes nedisimulat circul cu negocierile... ce-ar fi dacă PC-ul - partid integru cum îl cunoaştem toţi, s-ar retrage din alianţa cu PSD-ul? Şi şi-ar alege un alt partid cu care să se pupe... N-ar fi prima oară (şi probabil nici ultima oară) când le-o trag în felul ăsta. Ce-o să ne mai distrăm!

Mă, m-am îmbătat eu? Eu ştiam că noi alegem acum senatori şi deputaţi. Cu uninominalu' înainte. Atunci de ce, aseară, la Vrânceanca în emisiune, s-a făcut campanie electorală pentru postul de Prim Ministru? Pe-ăla nu-l alege preşedintele? Sau iar s-a schimbat Constituţia/Legea electorală şi noi n-am aflat?

Nu zic, ca eu n-am urmărit campania asta. Nu mă duc să votez, ca n-am pe cine. Stau acasă şi beau. Ies mai câştigat aşa din toată povestea asta. Dar totuşi...

Aseară iar m-a pus Aghiuţă să butonez telecomanda şi i-am găsit pe cei trei purceluşi împroşcându-se în direct, în faţa unei ţări întregi, şi bătându-se pe un post pentru care NU candidează. Să mor dacă am înţeles.

Băsescu cred că şi-a stricat corzile vocale tot spunând în stânga şi în dreapta că el e ăla care stabileşte cine-i premier, nimeni altcineva. Atunci ce-a fost chestia aia de-aseară? Pe bune, am avut imaginea ălora trei ţopăind în faţa lu' Băselu şi strigând în continuu, la unison: Pick me! Pick me! Pick me!

Am auzit eu mai demult un zvon. Ceva cu Scheele şi cu Tismăneanu şi cu Bac-ul. Ieri vine nevastă-mea acasă şi îmi spune:
- Băi, noi suntem nişte inculţi şi nişte învechiţi.
Întreb şi eu, ca omul:
- De ce, măi?
- Azi au dat ăştia Bac-ul la Română şi au avut subiecte din Raportul Tismăneanu şi din Conferinţa Jonathan Scheele.
Moment în care exclam inteligent:
- Ha?

Ei şi cum nu voiam să aberez nefiind documentat, am început să caut. Cică aşa e, domne. Jonathan Scheele la Limba Română. Clasic în viaţă, cum s-ar spune. Unde mai pui că nici măcar nu e român. Iar raportul Tismăneanu (ce-o mai fi şi ăla) e o altă găselniţă absolut imbecilă.

M-am uitat şi eu prin bilete, dar n-am avut răbdarea să le parcurg pe toate. Însă în presă aşa zice, aşa o fi. Am găsit însă texte din prefaţa la volumul de poezii al lui Eminescu... Părerile altor clasici în viaţă despre din ăştia de-i studiarăm noi prin şcoli, de-alde Caragiale, de-alde Creangă, de-alde Sadoveanu... You know... stuff like that.

Zice în presă cum că aceştia (ei înşişi, adică) au dispărut din programa de Bac. O decizie interesantă. (Nu vreţi să ştiţi ce cuvânt îmi stătea în vârful degetelor). Adică de ce-ar mai fi în programa de Bac? Că doar sunt perimaţi. Vorba ceea, chiar şi la Istorie acum câţiva ani se perimase Ştefan cel Mare... erau de actualitate - antagonic de altfel cu disciplina Istorie în sine - tanti Esca şi nenea CT Popescu. Aşa că ce pretenţii mai putem avea?

În schimb, domnii de la minister, ar face bine să umble puţin la cunoştinţele lor de limbă română pentru că am găsit următoarea formulare la ei pe site:

"Aceasă secţiune a website-ului conţine, grupate pe discipline şi subiecte, câte 300 de grupuri de itemi pentru fiecare disciplină/ modul la care se susţine probă scrisă la examenul de bacalaureat – sesiunile 2008."

300 de grupuri de ce? Itemi? Nu zic, om fi noi anglofili, dar să nu exagerăm. Şi o pagină întreagă este plină de aceşti itemi. Nu mai nevoie să spun că m-au lăsat nervii după paragraful 2.

Adicătelea ne mai mirăm că ai noştri copii îl "studiază" la limba Română pe Scheele? Român până în vârfurile degetelor. De la picioarele altora.

Şi pentru că nu trebuie să dovedim că românii, în ciuda părerii general acceptate cum că am fi un popor de looseri, sunt de fapt oameni de calitate, cu puteri miraculoase şi cu o dorinţă trainică de a-şi depăşi propria condiţie, am mai comis-o o dată, în ochii unei Europe întregi, lunea trecută.

Voiam eu să-i iau la puricat mai curând, dar o săptămână mi-am rumegat nervii.
Lunea trecută, deci, seară de meci... România-Olanda, meci decisiv pentru calificarea în sferturile de finală. Ne strângem la o masă eu, nevastă-mea şi naşii noştri, tremurând de emoţii care mai de care. Avem în faţă tot ce trebuie: seminţe, alune, floricele, bere şi suc, plus una bucată televizor cu sonorul dat la maxim.

Fetele cu mâinile împreunate şi ochii închişi aşteaptă cu teamă fluierul de început de meci...
Toate emoţiile astea au ţinut fix 5 minute. După care au început înjurăturile... şi ţipetele... şi urletele... şi bătăile în ţeavă de la vecinii care urmăreau meciul cu mai mult calm decât noi. Şi după înjurături... au urmat hohotele de râs isteric.

Sincer să fiu, nu ma aşteptam să facem mare brânză, adică nu ma aşteptam la un rezultat pozitiv. Dar mă aşteptam ca măcar jucătorii şi antrenorul să-şi dorească să câştige. Dacă n-ar fi reuşit, jucând frumos, n-aş fi fost atât de dezamăgit. Problema însă e că, nu numai că n-au jucat frumos, n-au jucat deloc. Adică au jucat cu şi pentru olandezi.

Jenibil de-a dreptul. Eu nu dau vina nici pe Mutu, nici pe Chivu, nici pe ceilalţi. Eu dau vina pe prostia aia de antrenor. A greşit totul, începând de la selecţia jucătorilor cu care a plecat în Elveţia. Dică şi Bănel n-aveau ce căuta acolo. Sunt stelist, da' realist. Dică n-a mai aratat nimic de două sezoane, Banel... no comment. Cociş şi Codrea... cam din alt film. Chivu e fundaş. De ce să se aştepte un antrenor ca un fundaş să construiască faze la mijlocul terenului? Pleci la campionatul european doar cu Marica, dă ăla cu capul în bară şi rămâi fără alternativă. Selecţionerul p...lii.

Dacă la 1-0 pentru Italia şi 1-0 pentru Olanda faci schimbare post pe post şi îl schimbi pe Marius N. cu Daniel N. înseamnă că eşti tâmpit. Iar comentatorii să spună, citez: "Jucăm cu doi atacanţi. Jucăm riscant!" Si asta cu o echipa a Olandei care numai că nu şi-a băgat mingea în poartă... în rest stăteau şi mai că se rugau de noi: Hai, mă, faceţi şi voi ceva. Dar ăia nu joacă în liga lu' Mitică, deci merg pe principiul "dacă nu sunteţi în stare, hai să vă arătăm noi cum se face."

Şi la sfârşit, cireaşa de pe tort... jucătorii au căzut psihic. Şi toată vina o poartă Mutu, că a ratat un penalty. Asta venind de la Piţurcă. Un antrenor responsabil îşi asuma eşecul, nu dădea cu pietre în băieţii ăia. Bleah.

Şi când mă gândesc că avem un mondial în faţă, unde tot Piţurcă o să "tacticizeze" jocul... mă ia cu răcori.

Cineva ar trebui să-i spună mândrului selecţioner: dacă intri pe teren să faci egal, meci de meci, până la urmă ţi-o iei. (La meciul cu Olanda, mesajul a fost clar, dar prea subtil, cred).
Asta imi aduce aminte de Toma Caragiu, Dumnezeu sa-l ierte:
"Şi pe tabela lor de marcaj... azi 0, mâine 0, poimâine 0, dar ce vor băieţii aştia, să stea toată viaţa la 0-0?"